42. Până în 1911 lucra – fără rod, se simțea – la un roman cu o temă americană intitulată The Man Who Disappeared / Der Verschollene. (A devenit Amerika.)
43. Mai rău, în timpul 1911 el a fost mult asaltat de faptul că a fost de acord să ajute tatăl său cu un interes într – o fabrică de azbest-o investiție Kafka l-au încurajat să facă, rezultând în hassles și nefericirea.
44., Dar în August 1912, la locul lui Brod din Praga, Kafka sa întâlnit cu Felice Bauer. Felice avea 24 de ani, verișoară cu cumnatul lui Brod, și era în vizită la Berlin, unde lucra ca secretară la o firmă care făcea dictafoane. Kafka a fost atrasă instantaneu de ea și a început să o curteze cu un torent zilnic de scrisori.
45. Există, desigur, un efect evident de distanțare în curtenirea epistolară, iar Kafka ar putea fi promiscuu chiar și cu acele afecțiuni dezmembrate.
46. Hanif Kureishi a observat cu furie că Kafka ” a devenit foarte bun la înnebunirea, negarea și provocarea femeilor., De asemenea, el a mers la probleme enorme pentru a se asigura că niciuna dintre femeile angajate cu el nu a fost vreodată fericită sau mulțumită.”
47. Kafka a văzut-o pe Felice ca”o fată fericită, sănătoasă, încrezătoare în sine”. Ea a fost, probabil, mai vesel decât imaginea noastră acum standard de fan aKafka. De fapt, ea nu a fost nebunește dornici de scris lui. Dar ea părea să aibă un efect revigorant asupra productivității sale.
48. În primele luni ale romantismului lor, el a scris Judecata și metamorfoza. Primul a fost dedicat lui Felice.
49., La 17 noiembrie 1912 i-a scris lui Felice, mărturisindu-i că a fost țintuit la pat de mizerie din cauza progresului lui Der Verschollene, când dintr-o dată i-a venit o altă idee de poveste („și m-a asuprit cu cea mai mare intensitate”).
50. Munca s-au adunat în curând ritmul. Pe 23 noiembrie l-a sfătuit pe Felice cu un aer ciudat, dar tipic de tachinare, că noua sa poveste a fost „un pic îngrozitoare”.
51., A doua zi, într-o duminică, el a citit prima parte a lui Die Verwandlung cu voce tare prietenilor săi și au râs acut. El trebuie să fi știut atunci că el a avut ceva.
52. Deși Kafka i-a mai spus lui Felice că piesa a fost „extrem de respingătoare” și „dezgustătoare”, el s-a declarat „nemulțumit de ea”. El chiar a asigurat-o că procesul său creativ a fost un avantaj pentru relația lor – „poate la fel de mult cum scriu și mă eliberez, voi deveni mai curat și mai demn de tine.”
53., Revizuirea această corespondență, se pare că o parte din Kafka dorit să facă un show de stigmatele lui; și nu – indiferent de protestele lui – pentru că efortul a fost foarte auto-abnegating dar, mai degrabă, pentru că el a luat un artist mândrie în disting originalitatea lui răni.
54. Prietenul lui Kafka, Franz Werfel, l-a recomandat pe die Verwandlung lui Wolff în martie 1913. Wolff a recomandat-o la rândul său lui Franz Blei, redactor literar la Die Weissen Blätter. Musil a vrut să-l vadă pentru revista sa Die Neue Rundschau, dar asta a ajuns la zero.
55., Anul 1913 a fost totuși unul bun pentru producția lui Kafka: Judecata și Stoker (primul capitol din ceea ce devenise Amerika) au fost publicate.
56. Kafka s-a logodit cu Felice în aprilie 1914, dar a rupt-o în iulie. Legăturile căsătoriei i-au făcut apel doar în teorie.
57. Apoi a venit războiul. Kafka a fost cruțat de serviciul militar ca”lucrător indispensabil”. Dar cumnatul său s-a luptat, iar ceea ce i-a spus lui Kafka despre războiul de tranșee s-a inspirat probabil în Colonia penală, care l-a readus pe Kafka într-un canal productiv. Procesul, de asemenea, a fost redactat în mare parte în 1914-15.
58., Din acest punct promițător în cariera sa autoritară, a făcut Kafka puterea înainte? Nu a făcut-o. Prin 1916 scrisul a plecat în derivă. El a luat concediu de la locul de muncă de asigurare, la nici un rezultat mare. El și Felice s-au împăcat și s-au logodit din nou în iulie 1917.
59. La ora 4 dimineața, pe 11 August 1917, Kafka s-a trezit brusc și a început să tușească sânge. La 4 septembrie medicii au diagnosticat tuberculoza.
60., Kafka a observat situația cu atenție și de la un prieten el a declarat ca aceasta să fie soarta: „… este doar o lovitură, pe care, de altfel, nu mă simt deloc ca o lovitură, dar ca pe ceva destul de dulce în comparație cu cursul mediu din ultimii ani … „
61. Diagnosticul nu a fost în niciun caz sfârșitul scrierii lui Kafka, dar din acest moment până la sfârșit a purtat o povară, ca o coajă tare pe spate., Tuberculoza a fost un proiect la care a fost condamnat, iar această închisoare a trăit-o ca fiind, cumva, eliberată.
62. În decembrie 1917 a rupt cu Felice pentru al doilea și decisiv timp. A trecut peste asta și s-a căsătorit cu un alt bărbat un an mai târziu.
63. Boala și singurătatea ar putea rupe cu ușurință un scriitor, dar atunci Kafka nu a scris din motive comune: să nu se încânte, să-și câștige existența sau să impresioneze sexul opus.
64. De ce a scris?, În celebra „Scrisoare de la Tatăl său” – scos de el însuși în timpul unui concediu în satul de munte Schelesen în noiembrie 1919, dar nu a trimis – și-a dedicat întreaga sa crea ie a omului care a fost tatăl lui: „scrisul Meu a fost despre tine; în ea, doar am deplâns ceea ce am fost în imposibilitatea de a plânge la pieptul tău.”
65. Hermann Kafka, fost serviceman și furnizor de bunuri de lux, a fost fiul legat al unui măcelar. Hermann și soția sa Julie au conceput încă cinci copii după ce Franz s-a născut în 1883, deși doi au murit tineri, lăsându-l pe Franz ca singurul băiat cu trei surori., Hermann nu a făcut nici un rău evident nimănui, și totuși istoria literară deține o imagine puternică a lui ca mare asupritor în viața lui Franz.
66. După cum notează Alan Bennett, autorul piesei Kafka ‘s Dick:” Hermann Kafka a avut o presă atât de proastă încât este greu să nu simți o simpatie furișată pentru el ca pentru toți părinții artei. Ei nu înțeleg niciodată cum trebuie.”
67. Între timp, Kureishi a clasat „personajul” lui Hermann drept „probabil una dintre cele mai bune creații literare sau ficțiuni”.
68., „Scrisoarea „este o listă neclintită de nemulțumiri cu privire la numeroasele și diversele” orbite de influență „pe care Franz credea că Hermann le-a exercitat împotriva sa și propria sa” luptă ” de a rezista.
69. Și totuși, „scrisoarea” este, de asemenea, plină de note de captivitate, zădărnicită. Franz mărturisește că s – a simțit „un specimen mizerabil” lângă tatăl său – „nu numai în ochii tăi, ci în ochii întregii lumi, pentru că ai fost pentru mine măsura tuturor lucrurilor”.
70. Totuși, cea mai grea tulpină recriminatorie duce la invective: „ți-ai pus-o în cap pentru a trăi în întregime de pe mine., Și există lupta de paraziți, care nu numai intepatura, dar, pe partea de sus a acesteia, suge sânge pentru a susține propria lor viață. Asta este adevăratul soldat profesionist; și asta ești tu. Sunt improprii pentru viață … „
71., Cu acuzația de comportament parazitar și evocarea „paraziților”, suntem duși înapoi în lumea metamorfozei.
72. În poveste, Gregor, după ce și – a acceptat treptat starea de insectă ca ireversibilă, apoi încearcă să adapteze eforturile bune pe care le face în mod obișnuit în numele familiei sale și-în timp ce cedează într – un grad de autocompătimire-este mai degrabă rușinat de el însuși.
73. Cum se adaptează membrii familiei Samsa la Gregor?, Film-maker David Cronenberg, în introducerea sa la Susan Bernofsky 2012 traducere, pune elocvent: „niciodată nu apare la ei că, de exemplu, un gândac uriaș a mâncat Gregor; ei nu au imaginație.”Mai degrabă, într-o temeinic burgheze mod, Samsas vedea Gregor situația ca „o nefericită naturale familie apariția cu care trebuie să se fără tragere de inimă, susțin”.
74., Un moment mare și teribil vine atunci când sora lui Gregor susține vehement că „monstru” în camera lui Gregor nu poate fi, eventual, Gregor – că prezența sa pestilent în casa Samsa este o dovadă a inumanității sale. Gregor rămâne suficient de uman pentru a auzi aceste cuvinte și pentru a le simți, iar răspunsul său oferă punctul culminant al poveștii.
75. Unii dintre cei mai distinsi scriitori care au scris despre Kafka au considerat că Gregor este un sfânt suferind, iar familia sa o colecție de monștri.
76., „Gregor”, le-a spus Nabokov elevilor săi cu un pumn moral maxim,”este o ființă umană deghizată într-o insectă; familia sa sunt insecte deghizate în oameni”.
77. În eseul despre Kafka în iluminările sale, Walter Benjamin observă cum „părinții din familiile ciudate ale lui Kafka batten pe fiii lor, întinzându-se deasupra lor ca niște paraziți uriași”.
78. În timpul analizei marxiste a „notelor despre Kafka” din prisme, Theodor Adorno comentează simțitor cât de des în lucrarea acestui scriitor „momentul parazitar este deplasat. Gregor Samsa, nu tatăl său, devine bug-ul”.
79., Ceea ce Adorno nu abordează este gradul în care Kafka a deplasat prin ficțiune un sentiment de parazitism pe care l-a văzut în propria sa reflecție, „specimenul mizerabil” din oglindă.
80. Datarea „Scrisorii către tatăl său” care nu a fost trimisă niciodată este de remarcat-adică nu la mult timp după ce Kafka a condus o altă curte fără speranță, cu o croitoreasă din Praga pe nume Julie Wohryzek. Kafka ia propus-o în vara anului 1919. Hermann a crezut că meciul prost sfătuit, pe jumătate copt, sub stația fiului său., În mod surprinzător, căsătoria nu s-a întâmplat, aparent pentru că cuplul nu a putut găsi un loc unde să locuiască.
81. Dar motivul pentru care Kafka îi dă lui Hermann este că el este” incapabil din punct de vedere mental să se căsătorească”, căsătoria fiind”propriul tău domeniu”. Cu alte cuvinte, Kafka a simțit că Hermann îl deformase deja iremediabil în departamentul sexual-romantic.
82., Acolo au fost alte două importante povești de dragoste din viața lui Kafka: o mare parte epistolar aventură cu talentat traducător Milena Jesenská-Pollak, care a fost un mariaj nefericit și, prin urmare, de neatins – daca nu, asta e, atât ea, cât și Kafka a fost pregătit pentru a face ceva despre el.
83. Apoi a venit Dora Diamant, în vârstă de 19 ani, când Kafka a întâlnit-o în stațiunea de pe litoral Müritz în 1923. În câteva săptămâni, cei doi plănuiau un viitor, contemplând un nou început la Berlin sau Tel Aviv. De fapt, Dora a devenit tovarășul lui Kafka până la moarte.
84., Philip Roth, care a predat lui Kafka lucrări de la Universitatea din Pennsylvania (și care a publicat Piept în semn de omagiu pentru Metamorfoza) a scris odată un eseu/o parte-imaginându-numitul „Întotdeauna mi-am Dorit să-Mi Admire Post’, sau, Uitându-se la Kafka” – în care o pretinde-Kafka supraviețuiește TB și se mută să se stabilească în Newark ca un evreu profesor (în cazul în care el instruiește un tânăr „Philip Roth”.) Dar dacă acesta a fost visul lui Roth, nu se apropie de nimic Kafka părea să-și placă pentru el însuși.
85., Într-o scrisoare din iulie 1922, Kafka i-a spus lui Brod că se temea de moarte în parte pentru că nu trăise niciodată, dar că a existat atât un avantaj, cât și un Jos: „ceea ce am jucat cu adevărat se va întâmpla. Nu m-am cumpărat de scrisul meu. Am murit toată viața mea și acum voi muri cu adevărat. Viața mea a fost mai dulce decât a altor oameni și moartea mea va fi cu atât mai teribilă.”
86. Kafka „s-a jucat” cu moartea în măsura în care marile sale scrieri pot fi văzute ca un fel de repetiție extrem de imaginativă pentru sfârșitul tuturor lucrurilor: mici sinucideri, dacă doriți., Metamorfoza este cea mai vie – cea mai tristă, cea mai îngrozitoare și de neuitat – dintre toate.
87. Pe la mijlocul lui 1924 sănătatea lui era atât de slabă încât a trebuit să se mute înapoi cu Hermann și Julie. Suferea de leziuni tuberculoase agonizante, iar durerea înghițitului l-a lăsat tot mai uscat și înfometat. La prânz, la 3 iunie 1924, a murit. Avea 40 de ani.
88. Poetul-traducător scoțian Edwin Muir și soția sa Willa le-au oferit cititorilor englezi Kafka pe care o cunoșteau și o iubeau de zeci de ani., Metamorphosis, totuși, a fost redată pentru prima dată în limba engleză de Eugene Jolas în trei numere ale revistei tranziții din 1936 până în 1938.
89. Cu toate acestea, prima traducere în limba engleză cu un singur volum datează din 1937 și a fost de AL Lloyd, muzicologul, cântărețul, aranjorul și autorul popular.
90. În ultima vreme, prin traduceri mai noi, cititorii englezi au ajuns să-l cunoască din nou pe Kafka. Se simte pe scară largă că muirii erau prea agitați, distorsionând ceea ce Stanley Corngold a numit „simplitatea luminoasă în proza lui Kafka”.
91., Cărțile mari sunt, desigur, adesea traduse în drame, chiar dacă o capodoperă literară și-a găsit deja, prin definiție, forma perfectă. Steven Berkoff mișcare centrată pe organizarea de Metamorfoză a permis o succesiune de talentați interpreți sau executanți de a contorsiona corpul lor în mutante forma de Gregor Samsa: în primul rând, Berkoff el însuși în 1969, mai târziu, Brad Davis (1982), Tim Roth (1986), Roman Polanski (1988), și, pe Broadway, în 1989, Mikhail Baryshnikov.
92. S-ar putea să ne întrebăm cum Cronenberg ar adapta metamorfoza pentru cinema, cu excepția faptului că The Fly (1986) oferă o idee decentă. Protagonistul acestui film nu se trezește să – și găsească o insectă, ci, mai degrabă, se transformă într – o formă hibridă într-o perioadă de săptămâni, timp în care-așa cum spune Nabokov despre Gregor – „impresiile sale umane încă se amestecă cu noile sale instincte de insecte”.
93., Kafka a compus un număr notabil de povești din perspectiva creaturilor: „investigațiile unui câine”, „un raport către o academie”, „Josephine cântăreața”, „The Burrow”. Este ca și cum ar spune: „Ești în corpul în care te afli, face problemele pe care le face, sufletul strigă indiferent.”
94. Prima mea Kafka: Runaways, rozătoare și bug-uri uriașe (2013) este o carte pentru copii în care Matthue Roth redă metamorfoza, cu desene de Rohan Daniel Eason. Este o idee bună, jucând la îndoiala antropomorfă aparent ireductibilă a literaturii destinate copiilor.
95., Dar asta nu înseamnă că originalul lui Kafka nu poate funcționa pentru cititorii mai tineri. Vara trecută am avut vechiul meu pinguin Kafka cu mine lângă piscină în timpul unei vacanțe de familie comune și, la un moment dat, un prieten de nouă ani al fiicei mele a luat cartea și a început să mă întrebe despre asta. Data viitoare când m-am uitat, cartea dispăruse.
96. Ar putea exista vreodată un alt Kafka? Dacă ar trăi astăzi în epoca noastră de publicare instantanee, munți de cărți neglijate și promovare multimedia (auto)de 24 de ore, credeți că ar putea începe jocul de scriere?
97., S-ar spera, dar nu este o afacere pentru tipurile de pensionare excesivă, nu este ideală pentru cel care și-a revizuit munca vieții și a ajuns la concluzia că cea mai mare parte a acesteia ar trebui să fie consumată de foc.
98. Pe de o parte, este greu de imaginat Kafka pe Twitter, dar, fără îndoială, a avut un cadou pentru aforism. „În lupta dintre tine și lume, înapoi lumea” – sunt 62 de caractere chiar acolo.
99. Social media ar fi putut să-l potrivească pe Kafka ca o mănușă, sau o piele sau o coajă tare. Reticența și enigma lui l-ar fi făcut, contraintuitiv, un autor profund comercializabil.
100., Ne putem imagina, apoi, în 2015, că cel mai mare fabulist al nostru ori ar putea fi o hotărîre unică, dacă nu „undateable” solitar, cu un aer posomorât legat de casa părintească, prins făcând straniu munca de birou, și atingând departe după întuneric la eforturile literare că el nu poate niciodată destul de complet sau de a semna? Nu pare destul de plauzibil, sau de dorit, poate. Dar aceasta, mai mult sau mai puțin, este povestea lui Kafka și de ce suntem capabili să prețuim ceea ce este într-adevăr cea mai faimoasă, de asemenea, cea mai mare poveste scurtă din istoria ficțiunii literare.,
• aceasta este o versiune editată a prefeței lui Richard t Kelly la ediția din 2015 a Metamorphosis de Franz Kafka (tradusă de AL Lloyd), publicată de Faber Finds.
- Share on Facebook
- Share on Twitter
- Share via Email
- Share on LinkedIn
- Share on Pinterest
- Share on WhatsApp
- Share on Messenger